Izi, zisă Gigilic

Am găsit-o în iunie 2011. Am calculat noi cam când era născută și i-am ales data asta de nastere. Ca o fi, că n-o fi, pe aici se invarte, iar la cât e de căpoasa, meticuloasa, sensibila și iubitoare, posesivă și perseverentă, generoasa și iubitoare de căței mari și mici, numai in zodia asta putea fi. Galagioasa și pretioasa a fost de mititică. O aveam deja pe Zoe, catel de curte, si ea, acum fugita in lume de vreo 4 ani, maidaneza, m-a subjugat, desi nu intentionam sa o pastrez. Dragostea mea pentru catei a inceput cu ea.

Crede ca toata casa e cotetul ei mare, dormitorul mai ales. E amuzant cand o vedem cum se retrage la culcare, cand noi ceilalti nici macar nu ne gandim la asta. Urca scara privindu-ne cu reproș. Mai nou se crede bichon și vine si ea sa doarma in pat cu noi. Nu rezista mult, caci divanul pe care il are e mai spatios, dar asa stie ea sa ne iubeasca. E un caine deosebit și nu-mi imaginez ce ar fi facut pe strada. Moare de frica tunetelor, a artificiilor, nu suporta aspiratorul, zgomotele și sa nu cumva sa ne certam ca ne asaza la colț pe amândoi.

Uneori nici rasul zgomotos nu-l primeste bine, iar daca tipi la o surpriza sau uimire de ceva, e in stare sa te latre non-stop. Neobosita, mancacioasa, a primit cu drag orice catel nou venit. Cu oamenii nu e totuși foarte primitoare din prima, desi pastreaza in mintea ei de catel cate ceva din cei care ne calca pragul. Si acum cand vine o prietena la noi se pierde de drag și pana n-o spala bine, nu se lasa. Cu al meu cumnat, cu care a impartit un episod neplăcut pentru ea,..s-a imprietenit abia anul trecut, iar anul acesta la cataramă. Mult i-a luat.

Are un mod ciudat de a cerși ultima bucățică de la masa, asezandu-și capul pe umărul lui Mihai, parca intrebandu-l daca nu i-a lasat doar ei ceva. Fura boabele de pisica cu o dexteritate nemaivazuta, iar joaca ei desavarsita e tot cu Toto-tomberonezul. Are o adoratie pentru câinii lupi, iar de cand il poate iubi pe Lupu Baiatu ..e fericita. Da, despre Izi zisa Gigilic se pot spune multe, dar cel mai frumos lucru e acela ca mi-a schimbat viata in bine, ca mi-a dat alta perceptie despre tot ce stiam eu ca as putea sa fac. E doar o aniversare de cățel, dar e una fericita. Cand au trecut 6 ani, nu știu.

Un prieten ce ma stie de o viata, mi-a zis acum cateva zile că nu se astepta sa iubesc atat de mult cateii. Păi, nici eu, sa fiu sinceră. Ea m-a invatat acum 6 ani, și de atunci se pare ca a facut loc si altora. Sa ne traiesti, Gigilic – Izi.

Lasă un răspuns