Lumea după moș Nicolae

Ti-ai pus la ușă o lume adormită
În vise simple, ce le simți de când te știi,
I-ai pus proptele două cizme și ai dat mită
Vreo amintire cam aievea și cuvinte vii;
Ai amăgit cu ele moșul din poveste,
Uitând că ești povestea ce se scrie încă,
Nuiaua dă-mi-o mie, să o am de zestre
Și-ți voi purta recunoștință adâncă.
A mai trecut un mos grăbit și darnic,
Ne pregătim de altul, de-un Crăciun …frumos,
Trei versuri am primit acum și chiar regret amarnic
Că nu am fost acasă si le-a lăsat pe…jos.
Le iau pe toate acuma, le dau puțin cu roșu,
Le ingrijesc și le adun in strofe, cam vreo patru,
Le pun iar în ghetuțe ca să vadă moșu
Că suntem bucuroși, și că-mpărțim cu..altul!

acasa

Lasă un răspuns