Toamna-nucă

nuci

Azi, toamna noastra ne cam miră,
Parca e alta, parcă nu-i,
Sau parcă timpul se admiră
În amintiri cu umbre șui,
Cu colț de cer cam roșiatic,
Cu margini calde și belșug,
Acum nici aerul tomnatic
Nu îl mai simt și pare absurd.
Traiesc cum vine, nu sunt trista
Ca nu am toamnele de atunci,
Deși am nasul prin batistă
Și frigul frate, am doi nuci
Care mi-au dat și anul acesta
Preocupare migăloasă
Și uite asa imi fac siesta
C-o toamnă-nucă, delicioasă!

nuci-verzi_39886200

 

Mi-am promis că de câte ori voi lăsa un comentariu in versuri pe blog sau facebook le asez aici, sa nu le mai pierd. Încă nu am reușit a le găsi pe cele rătăcite. Azi, de la Mugur, am primit inspirație ad-hoc.

5 Comment

  1. Mi-ai dat o idee. Cred că am să-ți urmez exemplul și am să-mi adun versurile rătăcite prin alte curți într-o altă pagină, poate într-un alt blog. Cu ocazia asta mi-am amintit și că mi-am așezat versurile publicate până acum pe un anume blog, în ideea de a le selecționa cumva, de a vedea care merită păstrate și care nu. Doar le-am așezat acolo, dar în rest nu am mai făcut nimic. Va trebui să-mi găsesc timp (Off! Iar timp?), să le aranjez cumva și să fac selecția,

    1. Adriana says: Răspunde

      ..de multe ori raspunsurile ad-hoc pe care ti le-am dat erau mai bune decat ce ma chinuiam eu sa scriu in ore și timp pe care, vorba ta, nu-l mai avem. Asa ca da, e o idee buna sa ne adunam risipirile si sa stim și unde sau cine ne-a fost muză. Eu mulțumesc pentru multele momente.

      1. Exact asta aș fi vrut să completez, că aceste versificări lăsate pe alte cărări sunt adesea mai reușite și mai „cu miez” decât cele scrise pe propria pagină. Cred că am pierdut multe zeci de astfel de scrieri, deși pierdut nu este cel mai potrivit termen.
        Și eu trebuie să-ți mulțumesc, pentru că si tu mi-ai inspirat multe versuri.

  2. Iuliana says: Răspunde

    Adriana, esti delicata 🙂 Iti admir simplitatea, daruirea…Cel mai mult imi place ca traiesti viata cu suftetul ❤️

    1. Adriana says: Răspunde

      Multumesc, Iuliana, nu doar că-mi citești slova, ci pentru că citești în mine!

Lasă un răspuns