Diminețile sunt florile prezentului

Diminețile par răspunsuri necerute Lui.
Ni le dă, pe rând, împodobite
cu rouă,
cu brumă,
cu frunze verzi sau aurii,
cu ghețuri sub formă de stele.

Noi ne prefacem ca nu e nimic deosebit.
Deh, obișnuința!
Privilegiul il simtim ..târziu.
Mă rog sa nu-i simtim Dragostea ..tot atunci sau prea târziu.

Asa că prefer florile prezentului,
din diminetile in care infloresc datorita Lui!
E mai liniștitor.

Mâine? Cine poate ști…?
Port în mine dimineti cu nume de oameni,
cu nume de suflete,
cu nume…
cu…ceață..
cu pecete de ..undeva-cândva.
Oare unde se ascund diminetile pierdute?

flori ziulica

 

9 Comment

  1. Nu cred că există dimineți pierdute, ci doar unele cărora le-am acordat o mai mică importanță.
    Îți doresc să primești cât mai multe flori! 🙂

    1. Adriana says: Răspunde

      ..mi-as dori sa primesc flori, insa anul acesta nu mi-a fost darnic. Nu stiu de ce…

      Dimineți ciudate, am de o vreme…

      1. Deocamdată nu am altă posibilitate, așa că îți trimit un trandafir virtual.
        http://l.yimg.com/us.yimg.com/i/mesg/emoticons7/53.gif

        1. Adriana says: Răspunde

          ..primesc cu drag. Vei rade, dar de o vreme, simt cum intentiile bune pot fi flori pentru mine.

          1. Mugur says:

            Ai să râzi, dar florile nu sunt decât bunele noastre intenții, transformate în frumusețe și parfum. 🙂

  2. Dimineţile au nume ştiute
    De miercuri, de joi, sau de luni,
    Când soarele în geam îţi trimite
    Un zâmbet, ca altele tu să aduni.

    1. Adriana says: Răspunde

      ..prefer sa le stiu doar pe nume
      fara-ntâmplări marcante în ele
      să-mi fie dimineți aruncate in lume
      ca niste flori transformate in stele

      și sa-mi spuna ce vor, dar la prezentul continuu
      poate asa, imi trec toate și-mi revine…seninul!

  3. Au trecut ani multi de cand nu mai consider ca diminetile mi se cuvin. 🙂
    La varsta de 20 de ani am aprins prima tigara – de fapt au fost 3, una dupa cealalta. Mi s-a facut atat de rau incat trei zile n-am stiut de mine – am dormit, si n-am dormit… dar nu-mi amintesc trei zile… Am pierdut, la propriu, 3 dimineti. 🙂

    1. Adriana says: Răspunde

      ..in textul tau e un univers absolut. Cred ca tare as scoate un articol din ideea de „dimineti care nu mi se cuvin” și din pierdutul celor 3 dimineti. Tare-mi place..

Lasă un răspuns